Oglinda @ Deutsches Staatstheater Temeswar
Oglinda” spune povestea unui bărbat pe moarte (Alexei), care își amintește de copilăria și tinerețea sa, reflectând asupra relațiilor cu părinții săi și asupra primei sale iubiri. Narațiunea nu urmează o acțiune dramatică în sensul clasic, ci este un flux asociativ de gânduri. Tarkovski îmbină elemente de memorie individuală cu istorie colectivă. Această operă cu caracter autobiografic se eliberează de convențiile cinematografiei narative, înlocuind povestea liniară cu o alternare liberă a diferitelor planuri temporale.
Primul dintre cele două fire narative explorează viața lui Alexei, relația acestuia cu soția sa Natalia, problemele din căsnicia lor și legătura complicată cu mama sa, Maria. Cel de-al doilea fir narativ relatează copilăria lui Alexei, concentrându-se în special asupra mamei sale, Maria. Amintirile din anii ’30 descriu viața mamei, cu toate dificultățile și experiențele sale.
Povestea nu este relatată într-o cronologie liniară a prezentului, ci se realiză prin salturi între momente diferite în cadrul scenelor. „Oglinda” îmbină momente cruciale din istoria lumii cu amintiri autobiografice și vise. În același timp, „Oglinda” devine o platformă de proiecție pentru evenimente actuale: identitatea rusă în raport cu Europa, cenzura, libertatea de exprimare și de presă, precum și aluzii la conflictele dintre ruși și ucraineni sunt teme care fac parte din această poveste.